Superstitia a fost asociata des cu credinta in fenomene nefizice, precum fiinte spirituale, fenomene poltergeist, fantome, demoni, moroi, strigoi etc. De asemenea, superstitia a acompaniat credinta crestina de multe secole, fiind bazata in principiu pe o informare precara si din surse "autoritare" (dar greu numite "inteligente"), precum si pe lucruri presupuse sau ghicite, ridicate la nivel de adevar absolut de multe ori.
Ceea ce a inconjurat fenomenul superstitiei a fost, mai mereu, frica de cercetare, sau nevoia de a avea teama de ceva anume care sa-l directioneze pe om departe de ceea ce l-ar putea rani. Insa instabilitatea si neclaritatea informatiilor au dus la iluzii, formarea unor traditii fara sens, si frici fara explicatii coerente despre fenomene si mai putin coerente. Superstitia o putem gasi foarte des la oamenii care preiau idei si concepte din diverse surse, isi pun credinta in ele si apoi se tin de ele foarte tare, uitand de fapt de unde au pornit sau, de la bun inceput, nestiind care este sursa acelor idei sau daca sunt adevarate. Omul are nevoie foarte des sa-si numeasca subiectul fricii sale, si sa-i dea o forma pe masura, chiar daca acea forma corespunde sau nu obiectului temut. Aproape intotdeauna, superstitia nu tine cont de autenticitatea informatiilor, ci doar de necesitatea a doua atitudini umane: repulsie sau acceptare (chiar atractie puternica) fata de ceva anume.
Insa, putem observa faptul ca termenul de "superstitie" este in prezent asociat mai mult cu traditiile populare, nu si cu noi tendinte de a transforma informatii neclare sau "ghicite" (lipsite de dovezi concrete care sa sustina cele spuse) in astfel de credinte. Aceasta atitudine constanta
Si, pe langa asta, "adevar" tinde sa devina cam orice informatie care este crezuta de un numar mare de oameni. Ceea ce stabileste, de multe ori, autenticitatea unei informatii pare sa fie numarul de persoane care cred in acea informatie, fie ca este reala sau nu. Daca 1000 de oameni cred intr-o idee, altii ajung sa spuna: "Ah, pai uite. Asa se tot vorbeste, cred multi in asta, trebuie sa fie adevarat !". Ori asa se continua propagarea unor superstitii foarte dezinformante doar pentru ca Adevarul (ca si fapt real, dovedit, demonstrabil si/sau verificabil de orice om capabil) nu este prioritar acestor oameni.
Se observa des faptul ca cei mai multi propagatori ai acestor superstitii se iau dupa "ambalajul" unei informatii: ce oameni vorbesc despre ele, in ce carti apar, ce cuvinte si expresii "intelepte" sunt folosite in cadrul lor etc. Insa esenta este de prea putin interes: cine a lansat acea idee, pe ce s-a bazat, ce dovezi exista in lume pentru acea informatie, prin ce procedee poate fi detectat de catre fiecare om acel lucru etc. Asta ar presupune un efort pe care un om cu un respect de sine scazut sau neincredere in propriul discernamant nu ar vrea sa-l depuna, crezand ca este in zadar sa incerce sa afle lucruri care il depasesc. Astfel, destui se injosesc singuri in mod repetat de-a lungul vietii lor, refuzand sa creada ca pot sa fie ei autorii propriei lor cunoasteri.
De aici si pana la o cunoastere precisa este nevoie de un pas gigant, de o alegere masiva. Trebuie sa alegi: sa fii marioneta altora din punct de vedere informational, sau sa-ti iei fraiele propriei vieti in maini si sa incepi sa descoperi cu propriile unelte ceea ce vrei sa fie considerat Adevar in viata ta.
Pasul acesta este dificil si foarte des refuzat de cei mai multi oameni, care prefera confortul unei dezinformari mai mult sau mai putin evidente, decat greutatea de a fi autorul propriului adevar. Cum viata in societate presupune ca fiecare om sa se conformeze unor reguli deja stabilite, se aduna presiuni mari in jurul celui care vrea sa ajunga sa gandeasca singur cu adevarat. Aceste presiuni reusesc, foarte des, sa-i intoarca din drum chiar si pe cei mai porniti, pentru simplul fapt ca motivatia lor nu este indeajuns de puternica. Pe langa asta se adauga lipsa de experienta in ceea ce priveste cautarea Adevarului propriu, o cautare de o dificultate crescuta; de asemenea, si teama de a fi ostracizati. Se intampla des ca unii sa se opreasca undeva la "mijloc" si sa se multumeasca cu niste informatii inexacte de o aparenta calitate mai inalta, preluate din diverse surse mai autoritare in ochii lor decat cele din trecut, si intoarse pe toate partile pana corespund cu propriile debitari si inventii bazate, din nou, pe o nevoie crescanda de comfort dat de siguranta unei "cunoasteri stabile".
Deci... Pentru cei pentru care Adevarul este principala si ultima destinatie, trebuie sa eliminam aceasta nevoie de comfort in informatii care pot sa aiba chiar si o mica urma de erori si sa nu ne multumim niciodata cu lucrurile care le stim. Nu ma refer sa nu fim multumiti de ceea ce am descoperit deja, dar sa nu ne oprim acolo crezand ca am ajuns la o informatie omnivalabila. Diferenta intre superstitie si cunoastere spirituala autentica este data de mai multi factori, vizibili in ochii celor ce pun pret mai mult pe un Adevar demonstrabil in orice conditii, dar care sunt neimportanti pentru cei ce prefera sa-si "ingrase" mintea cu piroane care sa le mentina turnul comfortului cat mai stabil.