Ati observat cat se simplu e uneori, ca si fara a avea studii de psihologie, sa putem vedea defectele altora, problemele lor inconstiente si chiar si solutiile la acestea?
Si totusi, in acelasi timp, nu suntem in stare sa facem acelasi lucru cu noi si drept urmare, suferim deoarece nu putem nici macar identifica obiectiv cauza interioara a vreunui aspect neplacut din viata noastra....
Sunt observatii pornite de la propriile mele experiente recente: eu, care imi petrec mare parte din timp comunicand cu altii, despicandu-le problemele si revelandu-le zeci de aspecte inconstiente si de variante de rezolvari...nu am fost in stare sa trec peste o problema aparent minora, care ma afecteaza de un timp indelungat. De ce? Fiindca ma obisnuisem atat de mult cu ea, incat deja o vedeam ca facand parte din structura mea, asa cum o persoana care da semne de o boala usoara , invata sa traiasca cu ea acceptand-o ca normalitate.
De ce cred eu ca ne e dificil sa ne rezolvam problemele? In primul rand fiindca atunci cand e vorba de noi, suntem prea implicati, subiectivi si nu reusim sa fim detasati ca sa ne vedem din afara, si in cazul unora, la fel cum vorbeam despre mine, suntem prea putin orientati spre interior si ne neglijam.
Nu o sa incep acum sa scriu despre cum se pot rezolva problemele personale, fiindca nu acesta este subiectul postarii si oricum, nu exista o metoda universala. Vreau doar sa dau mai departe ceea ce am inteles eu : daca am incerca sa ne intoarcem spre interior dupa fiecare ocazie cand vedem o disfunctie la celalalt, ne-ar fi mult mai usor sa incepem sa lucram cu noi. Observarea altora poate fi un instrument excelent de perfectionare personala, atata timp cat chiar ne folosim de experienta acumulata ca sa lucram si cu noi, nu doar sa tragem concluzii generale despre mecanismele psihicului uman.
Pana la urma, asa cum ADN-ul nostru este acelasi, dar ia forme diferite la fiecare persoana,la fel si trasaturile psihice formeaza un potential universal care se gaseste la fiecare din noi. Daca un om manifesta de obicei un temperament coleric, asta nu inseamna ca intr-o anumita situatie, nu i se aplica aceelasi principii ca unuia melancolic, nu-i asa?
Deci odata ce invatam sa identificam pattern-uri comune, sa empatizam cu trairile altuia, sa recunoastem gesturi, motivatii si sa putem sa vedem modalitatile in care omul isi poate depasi blocaje si trece peste traume...hai sa vedem cum putem folosi aceste lucruri ca sa ne ajutam si pe noi. In fiecare persoana se afla un invatator , totul e sa intelegem ca in fiecare experienta si relationare umana, se afla o lectie. Chiar si indirecta.