Azi am vazut filmul Agora.Si desi are un final trist, sincer, m-a umplut de multumire ca in sfarsit s-a realizat un film obiectiv din punct de vedere istoric despre raspandirea crestinismului, unul care NU ii mai prezinta pe crestini ca pe niste biete fapturi inocente si brutalizate de catre necredinciosi.
Intrebarea mea care apare e : unde e greseala? Ca evident crestinismul, asa cum este el raspandit, este o mare eroare.Ori acei oameni au inteles si aplicat gresit mesajul invatatorului pe care-l urmeaza...ori doctrina in sine e contradictorie in multe privinte.
Dar oricum ar fi, un lucru e sigur.Cei care mi-au citit postarile anterioare pe tema rasturnarilor de putere si intolerantei, stiu si concluzia la care am ajuns, si care e de altfel exprimata si intr-un vechi proverb: "cine scoate sabia, de sabie va muri".
Si da, crestinismul a scos sabia. A scos-o impotriva politeistilor la inceputuri,aratand chiar mai multa intoleranta ca acestia; impotriva musulmanilor DESI daca cititi Coranul, veti vedea ca musulmanii nu doar ca afirma ca oricine crede intr-o singura divinitate e pe calea cea buna, indiferent ce nume i se da, dar mai si urmeaza invataturile lui Iisus ; impotriva evreilor , din pura nevoie de razbunare si din ciuda ca acestia refuza adevarul LOR; si mai ales, asupra propriilor frati, cand acestia indrazneau sa devieze de la dogma momentului (sa nu uitam ca normele a fost totusi modificate de nenumarate ori, in functie de interesele politice si economice).
Sa mai indraznesc sa pun o intrebare, desi banuiesc ca o pun degeaba: cum poti impune un "mesaj de iubire" prin violenta? Ca practic asta a facut crestinismul, exceptandu-i pe primii adepti, cu toate popoarele care i-au iesit in cale, de la cetatenii romani incapatanati prezentati in Agora, la natiile "primitive" din Africa si Americi....
Sa nu va mirati deci, daca dupa cum constatasem cu ceva timp in urma si legat de alte curente sociale sau religioase, crestinismul isi va gasi sfarsitul la fel cum a inceput.
the branches of learning (as philosophy, arts, or languages) that investigate human constructs and concerns as opposed to natural processes (as in physics or chemistry) and social relations (as in anthropology or economics)
Necesitatea echilibrarii psihice
Dragii mei, bun venit inapoi; dupa cat de interesati v-ati aratat de blogul meu dupa ultimele 3-4 postari eram sigura ca va veti intoarce.De aceea, am pregatit un text pentru voi; pentru unii din voi,mai speciali, sa spunem ca e ..o comunicare prin channeling de la un mare initiat al razei a 8-a , al carui nume nu va fi dezvaluit decat celor alesi :D
Necesitatea echilibrarii psihice
Exista persoane care au impresia ca daca intra pe o cale spirituala si incep anumite practici, automat asta va duce la evolutia lor spirituala..ca daca incep sa citeasca, eu stiu, magie evocationala, alchimie, yoga, chiar si sa practice de acolo, pot ignora latura lor psihica si sa mearga mai departe.
Ei bine, asemenea oameni , pe mana carora intra o mare cunoastere dar care au o gramada de probleme personale, pot sa devieze extrem de rau de la ceea ce incearca sa faca.De-aia se si spune , cunoasterea nu trebuie sa ajunga pe mainile oricui, deoarece se poate face mult rau cu ea.
Am auzit de exemplu de o adolescenta care, fiind initiata in magie, a ajuns sa-si foloseasca puterile pentru a se razbuna pe baietii care o refuzau sau pe cei care ii raneau orgoliul.Va intreb, ce fel de evolutie e asta?
De aceea eu sustin ca oricine vrea sa urmeze o asemenea cale, trebuie sa lucreze si cu psihicul, sa-si cunoasca emotiile si sa invete sa le controleze/modeleze,nu sa le inhibe. Nu ai cum sa te inalti spiritual, daca psihic nu esti ok...
O idee care unora o sa li se para cu siguranta radicala: eu cred ca toti suntem bolnavi sufleteste, intr-o masura mai mare sau mai mica; degeaba o dam inainte cu spiritul, atata timp cat sangeram, dar nu reusim sa ne cautam ranile, ca sa le putem curata si inchide. Si credeti-ma ca degeaba ascunzi gunoiul sub pres, pretinzand ca nu exista; mai devreme sau mai tarziu tot o sa puta ;)
Necesitatea echilibrarii psihice
Exista persoane care au impresia ca daca intra pe o cale spirituala si incep anumite practici, automat asta va duce la evolutia lor spirituala..ca daca incep sa citeasca, eu stiu, magie evocationala, alchimie, yoga, chiar si sa practice de acolo, pot ignora latura lor psihica si sa mearga mai departe.
Ei bine, asemenea oameni , pe mana carora intra o mare cunoastere dar care au o gramada de probleme personale, pot sa devieze extrem de rau de la ceea ce incearca sa faca.De-aia se si spune , cunoasterea nu trebuie sa ajunga pe mainile oricui, deoarece se poate face mult rau cu ea.
Am auzit de exemplu de o adolescenta care, fiind initiata in magie, a ajuns sa-si foloseasca puterile pentru a se razbuna pe baietii care o refuzau sau pe cei care ii raneau orgoliul.Va intreb, ce fel de evolutie e asta?
De aceea eu sustin ca oricine vrea sa urmeze o asemenea cale, trebuie sa lucreze si cu psihicul, sa-si cunoasca emotiile si sa invete sa le controleze/modeleze,nu sa le inhibe. Nu ai cum sa te inalti spiritual, daca psihic nu esti ok...
O idee care unora o sa li se para cu siguranta radicala: eu cred ca toti suntem bolnavi sufleteste, intr-o masura mai mare sau mai mica; degeaba o dam inainte cu spiritul, atata timp cat sangeram, dar nu reusim sa ne cautam ranile, ca sa le putem curata si inchide. Si credeti-ma ca degeaba ascunzi gunoiul sub pres, pretinzand ca nu exista; mai devreme sau mai tarziu tot o sa puta ;)
Spiritualitatea e in trend!
In ultimul an am tot avut ocazia sa navighez pe sute de bloguri de tot felul, de la unele cu continut mai personal, la unele cu informatii de interes general etc. Si totusi am observat un lucru care iese in evidenta, de fapt, o anumita categorie de autori, pe care de aici incolo ii voi numi "spiritualizati". Ei bine, acesti oameni sunt niste bloggeri foarte activi, doar ca din pacate, tot ce posteaza ei sunt DOAR informatii preluate de la altii, cu un fel de etalare de-a dreptul manelistica a credintei lor crestine sau dupa caz, gandirii New Age (uneori amandoua), combinate si cu ceva nationalism prezentat intr-un mod jenant (de obicei ridicari in slava a lui Zamolxe, desi majoritatea habar n-au istorie si copiaza orice dezvaluire deliranta le cade in mana de-a vreunui "initiat").Si culmea (sau nu), nu vorbim aici de adolescenti in cautare de sine, ci de oameni maturi, majoritatea in jur de 30 de ani!
Si ca sa va arat asemanarile intre comportamentul manelistilor si al spiritualizatilor, am sa fac mai jos o mica paralela:
Ambele categorii sunt formate din indivizi care
- sunt lipsiti de o personalitate functionala si echilibrata, asa ca incearca sa-si creeze macar o identitate de grup, identificandu-se cu o anumita categorie care sa le confere totusi satisfactia apartenentei la ceva;
- prea comozi sau nesiguri pe ei sa gandeasca singuri, drept urmare isi aleg niste modele comportamentale al caror exemplu il urmeaza si ale caror afirmatii sunt luate drept ghidaje de necontestat.
Acum serios, ce diferenta e intre un individ care a crescut intr-un mediu defavorizat si drept urmare a adoptat ca model un Guta, un Salam, ale caror postere ii umplu camera si ale caror versuri le recita prietenilor la o bere dupa o zi de munca,care isi imita idolii la gesturi , haine, ii preia valorile si spera intr-o zi sa ii calce pe urme si un spiritualizat lipsit de apreciere in viata reala ( de obicei admirator al vreunui guru modern de pe net sau de la tv),cu blog in culori pastel pe care l-a impopotonat cu icoane sau imagini cu maestri de-a nu stiu cata raza , care e calm si placut cu ceilalti doar pentru ca asta e si atitudinea idolilor sai (ca tot idolatrie e,imi pare rau) si transmite mai departe mecanic invataturile celor mentionati mai sus (ca n-am vazut pe nicaieri vreunul care sa spuna din proprie experienta cum a inteles el acele lucruri)?
Acesti oameni, ma tem ca nu cauta dizolvarea Ego-ului, cum pretind; ci doar crearea unuia nou, "spiritual", care le da o falsa incredere in ei, o identitate sociala noua (nu mai sunt singuraticii aceia pe care ii dispretuiesc vecinii si colegii, ci ei sunt ceva aparte, ce restul nu pot intelege). In loc sa priveasca in ei si sa inceapa sa lucreze la eliberarea de complexe si frustrari, prefera sa-si creeze o noua masca mai placuta si se incalzesc cu admiratia cititorilor, scaldandu-se pentru putin timp in bucuria de a fi apreciati pentru ceva ce pur si simplu au imprumutat....Spun pentru putin timp, deoarece ma indoiesc ca au atat de putina luciditate incat sa nu simta totusi ca NU aceia sunt ei cu adevarat, ci doar o oglinda care reflecta distorsionat din jur.
Se pare ca versurile de la The Kovenant: "Monkey see and monkey do/Evolution was never true" se aplica uneori si in cazul evolutiei spirituale...
P.S. Nimic nu e mai bun pentru trezire ca un dus rece :>
Si ca sa va arat asemanarile intre comportamentul manelistilor si al spiritualizatilor, am sa fac mai jos o mica paralela:
Ambele categorii sunt formate din indivizi care
- sunt lipsiti de o personalitate functionala si echilibrata, asa ca incearca sa-si creeze macar o identitate de grup, identificandu-se cu o anumita categorie care sa le confere totusi satisfactia apartenentei la ceva;
- prea comozi sau nesiguri pe ei sa gandeasca singuri, drept urmare isi aleg niste modele comportamentale al caror exemplu il urmeaza si ale caror afirmatii sunt luate drept ghidaje de necontestat.
Acum serios, ce diferenta e intre un individ care a crescut intr-un mediu defavorizat si drept urmare a adoptat ca model un Guta, un Salam, ale caror postere ii umplu camera si ale caror versuri le recita prietenilor la o bere dupa o zi de munca,care isi imita idolii la gesturi , haine, ii preia valorile si spera intr-o zi sa ii calce pe urme si un spiritualizat lipsit de apreciere in viata reala ( de obicei admirator al vreunui guru modern de pe net sau de la tv),cu blog in culori pastel pe care l-a impopotonat cu icoane sau imagini cu maestri de-a nu stiu cata raza , care e calm si placut cu ceilalti doar pentru ca asta e si atitudinea idolilor sai (ca tot idolatrie e,imi pare rau) si transmite mai departe mecanic invataturile celor mentionati mai sus (ca n-am vazut pe nicaieri vreunul care sa spuna din proprie experienta cum a inteles el acele lucruri)?
Acesti oameni, ma tem ca nu cauta dizolvarea Ego-ului, cum pretind; ci doar crearea unuia nou, "spiritual", care le da o falsa incredere in ei, o identitate sociala noua (nu mai sunt singuraticii aceia pe care ii dispretuiesc vecinii si colegii, ci ei sunt ceva aparte, ce restul nu pot intelege). In loc sa priveasca in ei si sa inceapa sa lucreze la eliberarea de complexe si frustrari, prefera sa-si creeze o noua masca mai placuta si se incalzesc cu admiratia cititorilor, scaldandu-se pentru putin timp in bucuria de a fi apreciati pentru ceva ce pur si simplu au imprumutat....Spun pentru putin timp, deoarece ma indoiesc ca au atat de putina luciditate incat sa nu simta totusi ca NU aceia sunt ei cu adevarat, ci doar o oglinda care reflecta distorsionat din jur.
Se pare ca versurile de la The Kovenant: "Monkey see and monkey do/Evolution was never true" se aplica uneori si in cazul evolutiei spirituale...
P.S. Nimic nu e mai bun pentru trezire ca un dus rece :>
Subscribe to:
Posts (Atom)